Despre depresie și fericire

         Se vorbește tot mai des de depresie, dar în mare parte în necunoștință de cauză. Cine știe cu adevărat ce e depresia? Tu știi? Eu nu.  Nu am avut parte de ea așa că n-o să îmi permit să explic cu exactitate ce e, dar am atins cu vârful degetelor abisul ce se numește depresie, și pot spune ce NU e depresia. Depresia nu e o răceală. Nu e o stare de rău ce-ți  vine dimineața și trece până seara. Depresia nu e o adiere de vânt. Depresia nu e o lovitură la deget care trece până mâine. Depresia nu e un gând. Depresia nu e o palmă peste față. Depresia nu e bine definită. Depresia nu e o bătătură la degetul mic. Depresia nu e un bug dintr-un joc pe calculator. Depresia nu e explicabilă de cele mai multe ori.
         Depresia e ca fericirea. E o boală ce te macină din interior. Da, ai auzit bine. Și fericirea e o boală. Fericirea e chiar mai periculoasă decât depresia. Nu zic că e mai bine să fii depresiv decât fericit, însă există consecințe mai grave uneori. Am fost scufundat în abisul fericirii. O, Doamne, ce-am văzut acolo… Și cum m-am văzut pe mine… Pot vorbi despre asta ore întregi, zile, săptămâni, însă n-are rost. Fericirea e trecătoare. Fericirea e o răceală. E o stare ce-ți vine dimineața și trece până seara. Fericirea e o adiere de vânt. Fericirea e o lovitură la deget care trece până a doua zi. Fericirea e un gând. Fericirea e o palmă peste față. Fericirea e o bătătură la degetul mic. Fericirea e un bug dintr-un joc pe calculator.
        Deși sunt complet diferite, fericirea și depresia sunt aproape la fel. Te scufunzi în ele fără să îți dai seama. Te macină într-un fel sau altul. Ambele stări sunt la nivel psihic. Sunt ireale. Mirajul lor e mai periculos decât orice. Diferența e că depresia ia timp. Fericirea insa…