M-am gândit serios dacă să continui să scriu.
Asta pentru că în ultima vreme nici măcar asta n-am mai simțit să fac. Am uitat de ce m-am apucat să scriu și cu ce m-a ajutat. Puțin ingrat din partea mea, sincer. M-a ajutat foarte mult scrisul. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Nici nu mai știu. Acum scriu așa, fără să știu ce scriu sperând că o să se lipească de mine din nou. N-am mai scris de când am fost îndrăgostit. A trecut ceva timp de atunci. Sau nu, de la penultima indrăgosteală. Mă rog, cred că m-am îndrăgostit prea repede de-a lungul timpului.
Poate de asta m-au părăsit toate simțirile. Nu prea am făcut nimic în ultima vreme și nici n-am început acum să fac ceva. Mă ascund în spatele scrisului sperând să repar lucruri. Ascult muzică franțuzească modernă și sper să mă apuc și de alte lucruri noi. Încerc să schimb rutina. Am ascultat playlisturile altor oameni; oameni frumoși.
Am terminat lucrurile de care m-am apucat și acum aștept să apară altele că din senin. Nu știu ce e cu mine sincer și de ce nu mă apuc odată de ceva serios. E 2:33 și eu scriu aici ceva ce nu știu ce-nseamnă. Nu știu dacă o să mai scriu după asta; dacă o să mă simt vindecat.
Ce ți-e și cu indrăgosteala asta. E fix ca omul. Azi e, mâine poate nu mai e. Și de cele mai multe ori nu mai e. Ori din vina mea, ori se găsește cealaltă parte să puna capăt sentimentelor mele. Ciudat. Ultima dată când m-am simțit puțin împlinit a fost în seara asta. Dar am simțit și foarte multă frică.
Ultima dată când m-am simțit bine și a fost pur, a fost când mergeam cu bicicleta, era seară și ascultam rudimental la maxim în căști. Mi-am amintit de când aveam 13 ani și făceam același lucru. Au trecut doar vreo 5 ani, dar gândind retrospectiv par mai mulți.
Ce păcat că trece timpul și oamenii cresc și nu mai poți asculta rudimental la 13 ani, ci poate la aproape 18. Și nu mai poți să furi caise pentru că acum te temi de poliție. Sau te simți obligat să porți vesta reflectorizantă când mergi cu bicicleta. Bine, asta e destul de important și trebuie purtată și când ai 13 ani și asculți rudimental. E imperios să mergi cu căștile în urechi pe bicicletă doar pe unde nu merg mașini. Mă rog. Imperios; ce cuvânt.
Sunt mai anxios decât eram alaltăieri, dar totuși încă eu de alaltăieri. Azi am verificat de 3 ori dacă am închis frigiderul și apa înainte să plec de acasă. Alaltăieri la fel.
E ultima mea vara ca licean și asta mă întristează mai mult decât ar trebui să mă motiveze să fac lucruri. Deși stiu că e ultima vară, am făcut mai puțin și am fost mai anost decât în toate celelalte veri. Măcar am fost la mare și am văzut răsăritul. Răsărit în vamă răsărit în vamă.
Sunt recunoscător pentru tot ce am dar vreau să am mai mult, că sunt om. Și oamenii sunt proști și vor mereu mai mult. Stiu mai mulți oameni decât m-aș fi așteptat vreodată să știu. Azi stăteam și m-am mirat că am atâtea contacte în telefon. Acum 3 ani speram să fac dreptul. Azi sper doar să fiu bine și să mă simt bine și să pot într-un moment în viața mea să mă plimb cu bicicleta și să ascult rudimental. Nu contează la ce vârstă. Acum 3 ani nu știam ce înseamnă să te îndrăgostești. Acum am aflat, am suferit puțin din asta și acum caut mai mult. Că sunt om. Și oamenii sunt proști și caută mereu mai mult.
Îmi pare rău c-a trebuit să citești acest nonsens. De fapt, știi ceva? Nu-mi pare rău. Că de asta l-am postat. Că nu-mi pare rău. Că daca îmi părea rău nu-l mai postam.
Sunt foarte groaznic și anost în ultima vreme. Am mai zis o data anost. Așa de anost sunt.
Am nevoie să îmi revin.
Am scris 3575 de caractere.
