vreme de mai bine de un an și ceva n-a mai simțit nimic altceva decât
anxietate și frică. uneori tristețe, dar nu mereu. și poate singurătate.
fericire deloc.
acum simte. simte multe lucruri pe care nu le poate desluși. știe totuși că
anxietatea și frica sunt tot acolo și că acestora li s-a alăturat neputința. o
neputință pe care nu știe cum s-o gestioneze. nu știe dacă trebuie. nu știe
nimic.
nu i-a zis că o îndrăgește, nu i-a zis că e frumoasă. nu i-a zis nimic.
speră că i-a arătat. ea îl întreba ce. el îi spunea nimic. ea știa că nu nimic.
el știa că ea știe. era mai mult decât nimic. era mai mult decât mult. 4.
speră că la un moment dat nu va fi nevoie ca cineva să plece. nu vor exista
restricții de timp și spațiu. vor sta și pe spațiul verde și pe bancă și pe
barcă și într-un foișor și în ploaie și la umbră când e cald chiar și după ora
. nu înțelege ce simte. nu știe ce simte ea. n-ar fi normal să vrea să afle. să
afle el întâi. dacă verbalizarea nu era un simț adăugat era mai simplu.
un an și ceva a crezut că n-o să mai scrie niciodată. i s-a părut că tot ce
scrisese era clișeic și cringe și plictisitor și că ar putea stârni râsete
neintenționat. un an și ceva care a expirat. a expirat timpul. timpul... a
simțit cu adevărat să scrie după un an și ceva. nu știe exact de ce. sau știe
dar nu știe să zică. cine știe? el.
gândește prea mult și prea puțin și ea nu mai este acolo să zică hei!
hei-uri care îl făceau să zâmbească sincer după mult timp. zâmbete care erau
sincere deși imaginația se gândea doar la orele 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23 24 1 2 3 și la restul care mai urmau.
a simțit pentru prima dată lucruri frumoase după mai bine de un an și ceva.
vrea să scape de cele rele dar îi e teamă că nu o să mai simtă din nou nimic.
îl doare sufletul și vrea să facă ceva. e neputincios. vrea să nu mai fie. vrea
să știe lucruri. vrea o gură de aer. a avut parte de una. nu s-a săturat. vrea
mai mult. nu știe să ceară. nu știe nimic. ce? nimic.
