marți, 24 mai 2022

nefericirea are picioare lungi (II)


Partea 1

(II)

a intrat pe poartă mama lui, fiind vizibil grăbită:

-hai, mami, să mergem. vă vedeți și vara viitoare (mințea și tu știai)

-sigur, mama? a întrebat prietenul tău, știind și el că minte.

-da, hai odată că stau cu motorul pornit, măi mamă.

prietenul tău ți-a aruncat o ultimă privire în timp ce alergat spre poartă și ți-a aruncat un „pa” de parcă se dusese doar să bea apă și de data asta n-o să-l oprească maică-sa în casă. tu te-ai uitat la el și i-ai șoptit „pa”, deși știai foarte bine că nu te aude.

în locul prietenului tău ai văzut cum intră pe poartă o fetiță. era de vârsta ta. o fetiță de șase ani cu o rochiță galbenă de vară și cu sandale roșii. ți-a plăcut mult cum arată culoarea rochiei ei și te-ai decis atunci că asta va fi culoarea ta preferată. a venit la tine și ți-a zis:

-bună!

tu simțeai lucruri. ai experimentat pentru prima dată golul în stomac și ai conștientizat pentru prima dată de unde pleacă lacrimile. simțeai lucruri și nu îți plăcea ce simți. probabil asta era tristețea despre care vorbea toată lumea. nu i-ai răspuns nimic fetiței. ai continuat să te joci singur, încercând să ignori ce simți în legătură cu plecarea prietenului tău. fetița, însă, a stat mereu lângă tine și te-a privit jucându-te. când bunica ta te-a strigat bucuroasă că plăcintele erau gata, noua ta cunoștință a dispărut, precum și golul tău în stomac.

ai văzut-o din nou pe fată când aveai 12 ani. o mai întâlnisei fugitiv, totuși. apărea uneori când ți se strica vreo jucărie sau când cădeai la fotbal. pe zi ce trece o priveai și realizai cât de înaltă e. mai înaltă decât tine. la 12 ani, însă, a stat mai mult prin preajma ta. ai dat prima teză din viața ta și ai luat notă mică. a fost prima ta notă mică luată vreodată, sau, mă rog, mică după standardele tale. fata asta care se îmbrăca acum ca tine a intrat pe ușă odată cu propoziția „ai luat șase”. a intrat, a luat teza din mâna profesorului și ți-a adus-o la bancă.

-ce-o să zică ai tăi? n-ai mai luat niciodată note sub 8. nici măcar când erai în școala primară n-ai luat calificative proaste.

-am luat acel „suficient”, ai uitat? m-ai bătut și atunci la cap. lasă-mă.

-da, ți-am zis să nu se mai repete, și iată-ne. ce-or să zică ai tăi?

-nu știu. lasă-mă. lasă-mă. lasă-mă. lasă-mă.

și te-a lăsat numai în momentul în care ai aflat că ai tăi sunt înțelegători iar tu ești norocos că ei sunt așa. a fost ultima ta notă de șase, dar nu ultima dată când fata asta a apărut lângă tine când erai la școală. când erai în clasa a opta ai aflat ce înseamnă să îți placă de cineva. aveai colega asta care îți dădea mereu să copiezi tema pe care ea o scria în timp ce tu te jucai pe calculator. îi spuneai mereu că ai uitat că aveți, sau că ai fost prins cu altele, însă ție îți plăcea doar să interacționezi cu ea. bine, nu era ăsta singurul motiv pentru care îți plăcea de ea. îți plăcea și că se uita frumos la tine când vorbea și că era brunetă și te făcea să râzi. ai simțit, deci, un altfel de gol în stomac, diferit de cel simțit cu ani în urmă.