A fost nevoie de mai multe suflete pentru a completa unul singur. Și acest singur suflet s-a simțit împlinit după mult timp de neutralitate.
Împlinirea aceasta nu a durat mult. Sufletul urlă. Se simte închistat. Poate ca împlinirea nu e pentru el sau nu e demn de fericire sau poate că nu știe cum să o păstreze. E neîndemânatic și o pierde mereu. Poate că e făcut sa fie neutru constant sau poate că mai are de muncă până sa fie fericit cu adevărat. Cert e că lucrările din mine continuă. Acum că au fost găsiți lucrătorii potriviți lucrările merg mai bine ca niciodată.
Sufletul își iubește lucrătorii. Ei știu asta. El nu știe cum să le mulțumească însă va fi veșnic recunoscător pentru c-au acceptat riscul de a lucra în asemenea mine și pentru că au început să transforme cel mai slab tip de granit într-un diamant strălucitor. ONE LOVE!
