Cine sunt eu? Sunt un nimeni. Asta sunt. Un nimeni și așa ar trebui să rămână mereu. Nu dau doi bani pe aberațiile de genul "fii schimbarea pe care vrei să o vezi". E irelevant să încerci să schimbi ceva. E irelevant să exiști. Existența în sine e irelevantă. Ești un fir de praf în spațiu. Ești nimic și totuși pentru alții ești totul. E greșit? Da. E. E greșit să însemni pentru cineva la fel cum e greșit ca cineva să însemne pentru tine. Orice eventuală detașare de persoana care contează doare. Doare mai mult ca orice. Când cineva e atașat de tine și pleci doare. Doare pentru amândoi.
Știi că doare. Știi că e greșit să te atașezi. Știi că e greșit să contezi și totuși ceva în tine vrea asta. Ceva din tine își dorește să treacă din nou și din nou prin valurile durerii prin atașare. Treci prin asta și îți juri ca n-o să se mai întâmple, dar o faci voit, oare? Ești conștient că, cu următoarea ocazie o să te arunci fără să te gândești de două ori și totuși îți juri. Îți juri cu speranța că o să poți schimba ceva, cu speranța ca totuși contezi. Și așa se creează un cerc vicios. Îți dai seama că nu contezi și totuși te scufunzi din nou in durere crezând ca poate însemni ceva. Ești un paradox. Și asta e o mica parte din tine. Ești un nimic care contează.
De ce m-am atașat de tine? De ce m-am atașat de mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu