WIP

 Sunt ca granitul, închis în mine. În curând o să vină lucrătorii și mi-e frică de ce o să găsească. O să mă exploateze și o să mă ducă la apogeu, însă nu știu cât o să dureze. Nu știu dacă o să reușească. Sper din toată inimă că o să facă treabă bună. Că o să scoată ce e mai bun din mine și o să îndepărteze ce nu e. Am nevoie de lucrători de calitate. Nu de trântori. Nu de lucrători care să vină doar pentru că nu au altundeva unde să meargă. Am nevoie de lucrători devotați. Tind să cred că am un fler în a-i alege. În curând o să înceapă exploatarea și nu mă simt pregătit, dar trebuie să se întâmple. De atâția ani locul ăsta e în paragină. Nu sunt mulți care să știe ce e înăuntru, dar sunt câțiva care vor afla. Simt asta. Simt că voi găsi lucrători care vor face treabă bună și vor scoate la suprafață granitul perfect șlefuit din mine.