Fericire

 S-a întâmplat. Mâna Divină a coborât, m-a atins și mi-a dat starea de care aveam nevoie. În sfârșit mă simt bine. Mă simt eu. Nu știu cum s-a întâmplat asta. Nu știu de ce. Nu știu prin ce. Nu știu prin cine. Nu vreau să știu. Mă bucur că s-a întâmplat. Nu am nevoie de explicații. Vreau să cred că schimbarea adusă în viața mea a făcut asta; sau, mă rog, customizările făcute. Sunt în sfârșit fericit fără să fac vreun efort. Mană cerească pentru mine. De data asta n-o s-o las să plece așa de ușor, acum că e aici. O să lupt să o păstrez. Lupta asta e mai ușoară decât lupta pentru ea, pentru că acum lupt fericit. Sună clișeic. E clișeic. Nu-mi pasă. Sunt fericit.
 Fericirea e starea care anulează toate stările proaste, indiferent de cât de multe ar fi. Fericirea e rară. Fericirea e relativă. Fericirea e simplă. Fericirea e un sentiment clișeic. Fericirea e greu de atins. Fericirea e un paradox.