III

A mia parte din ce sunt

 Se simțea mult mai bine. A ajuns până și să se simtă puțin mai mult decât oribil în fața necunoscuților. Era un om schimbat. Avea prieteni dinainte de schimbare, în ciuda caracterului său solitar și care nu putea atrage vreo persoană întreagă la cap. Și totuși o făcu. Se simțea bine în preajma lor și îi plăcea să creadă că îi binedispune. Era și el la rândul lui binedispus de ei. Singurii lui prieteni erau și cei mai buni prieteni. Până au mai apărut și alții. Nu știa ce se întâmplă. Să fie așa de fun to be with? Nu credea asta, și totuși unii așa considerau. Să fie ei cei cu probleme? Nu îi păsa. Se adunaseră atât de mulți încât nu era zi în care să nu vadă un prieten, față de perioadele anterioare în care treceau și săptămâni în care să nu zărească o față a unei persoane cu care avea o relație mai mult decât ca între cunoștințe, în afară de familie. Își iubea familia. Era totul pentru el. Încerca cu tot dinadinsul să nu o dezamăgească iar când o făcea se mustra mai mult decât o putea face familia.