Ce zi e?

 Sunt aici acum, înconjurat de maimuțele astea grobiene. Mă simt ca-ntr-un chist, limitat din toate părțile. Nu pot face ce vreau. Nu am voie. Nu vreau să fac ce-mi place. Mi-aș strica viața. Totuși mă simt în largul meu. Maimuțele astea încep să-mi placă. Uite, intră alta pe ușă strigând "Bună dimineața!" cu un zâmbet tâmp pe față. Patetic. Nu există exprimare liberă. Dacă vrei să exprimi liber ce simți trebuie să ai grijă să nu spui aia sau cealaltă, sau să nu superi pe X sau Y. Exprimare liberă e asta?
 
 Nu știu ce simt. Sau poate că nu trebuie să scriu ce simt. De ce? Nu știu. Sau poate simt că trebuie să nu zic de ce? De ce? Deja-vu. Rutină. Monotonie. Altă săptămână, aceeași acțiune. Iar e luni. Nici iarba nu crește, nu pentru că e luni, ci pentru că e frig. Afară? Nu, în mine. Ce legătură are iarba cu mine? Nu știu... Sau poate... Nu. Aceeași placă stricată se-nvarte iar și iar. Azi e marți, totuși, dar se simte de parcă ar fi luni. Toate zilele se simt ca zilele de luni.
 
 Iau căștile. Mă simt mai bine. "Nu ești botanist doar dacă-ți plac florile". Nu-s muzician. Doar îmi place să ascult ce scriu alții. Sunt un artist neînțeles. Nici măcar de mine. Plouă. Ploaia potrivită la locul potrivit. Mă liniștește și mă agită în același timp. Am umbrelă? Ce contează? Totu'-i relativ.
 
 Sunt închis în mine și totuși sociabil. Mint des și totuși sunt sincer. Vreau să merg acasă, să mă pot dedica întru totul gândurilor mele. Vise triste. Cum ar fi fost dac-ar fi fost vesele? Mai bine? Nu cred. Totuși mi-ar prinde bine o schimbare. Vorbesc singur? Toți o fac, "diferența e că lor nu le răspunde nimeni". Aproape am terminat ce am de zis. Nu e nici măcar o mică parte din ceea ce gândesc. Par ciudat. Nimeni nu crede asta. Sau crede? Nu citesc gânduri, din fericire. Par ciudat și totuși, par un om normal. Sunt un paradox.
 
 "Sunt atât de treaz azi". Am chef de scris. Altă maimuță intră, același zâmbet tâmp, același "Bună dimineața" clișeic. Iar rutină. Citesc Kafka. Nu-l înțeleg. Poate nici nu trebuie. De ce e K arestat? Habar n-am. Dacă el nu știe, eu de ce aș ști?
 
 Mă vede cineva scriind asta. Mă crede nebun, fapt ce nu face decât să mă bucure. Dar mai ții minte ce ziceam despre mințitul oamenilor?
 
 Gata cu scrisul pe azi. Mă-ntorc în chist. Over and out.